Non c’è fine. Non c’è inizio. C’è solo l’infinita passione per la vita. Federico Fellini
Avea emotii. Nu mai fusese niciodata la un bal. Fireste, ar fi trebuit sa aiba mai multe emotii pentru opera sa de arta ce urma a fi licitata, dar stia ca avea sa faca o figura buna. Doar nu a dezamagit niciodata.
Balul insa…era o poveste in sine. “Ana, as fi onorat sa te insotesc“, i-a spus el. Si atunci emotiile s-au mai diminuat. Sau, cel putin, asa a crezut atunci. Balul Anual al Narcisei Albe: stia de el de aproape 10 ani si intotdeauna i s-a parut ca acolo era o lume de basm la care nu putea avea acces. Cu toate acestea, iata ca acum a fost invitata, ca artist ce se alaturase cauzei sustinute de organizatori: ajutorarea copiilor.
Avea sa poarte o rochie de seara fabuloasa din cea mai recenta colectie a ei de haute couture. Si inelul cu diamant roz, taietura briliant, de la bunica ei. I-l lasase mostenire si ii scrisese sa il poarte in ziua cand urma sa fie mireasa, dar poate ca acum era o ocazie la fel de potrivita. Avea rochia, avea diamantul, iar el urma sa fie cavalerul ei modern in tuxedo care sa o stranga de mana de indata ce va fi inceput licitatia si ea va fi fost invitata sa urce pe scena.
Mai erau cateva zile, iar Ana simtea deja bine cunoscutele batai de aripi de fluture in stomac. Si atunci a sunat telefonul…apelul acela pe care nu avea sa il uite niciodata. “Ana, eu nu mai vin. Nu cred ca fac parte din povestea ta. Nici la bal si nici de acest Craciun…imi pare rau, sper sa fii fericita”.
A iesit din viata ei la fel de usor precum intrase, ca o boare de vant, ca puful unei papadii suflate…si a luat cu el tot sufletul ei curat. Se simtea goala, pustiita pe dinauntru, ca si cum cineva ii smulsese inima. Se trezea dimineata doar ca sa adoarma la loc si sa uite, visand. Doar ca il visa tot pe el si sarbatorile de iarna pe care urmau sa le petreaca impreuna pentru prima data. Nu avea sa se mai duca la bal, anuntase deja. Nu putea merge singura, ca si cum fara el parca nu isi mai gasea drumul. Si zilele s-au scurs, intr-o amorteala apasatoare, iar ea a trecut prin toate culorile curcubeului: de la albastrul neacceptarii si pana la galbenul cuminte al resemnarii. Acum trebuia sa isi imagineze viata fara el si sa isi reia vechile ei tabieturi.
Pana in ziua balului. Atunci s-a trezit de dimineata si si-a spus: “Ana, balul acesta este al tau. Meriti sa fii acolo, sa primesti ceea ce ti se cuvine si sa imbratisezi clipele frumoase care vin spre tine”. Era puternica. Intotdeauna a fost. Asa ca s-a indreptat spre dressing, unde o astepta rochia neagra, a scos din caseta de bijuterii inelul cu diamant roz, a schitat cel mai frumos zambet cu putinta si a pasit cu incredere spre sala balului. Singura, eleganta si curajoasa. Si trista. Dar nimeni nu stia ca sufletul ei era faramitat in mii de bucati…le adunase cu grija de dimineata si le ascunsese sub ambalajul surasului ei sarmant.
A doua zi, in zori, primul mesaj de pe telefon a fost de la el: “Felicitari, Ana!”
Ilustratie: Andreea-Maria Alexe
Rihanna ft. Mikky Ekko – Stay (Live At Grammy 2013) – YouTube