Month: September 2020

Despre Prietenie, cu sinceritate

Hard times will always reveal true friends. – Anonymous

Am crezut de cand ma stiu in prietenia aceea pura, curata si nevinovata. In care dai fara sa astepti ceva in schimb, in care iti permiti sa fii ‘tu’, dezvelit de haine si orgolii fara rost, in care esti inocent ca un copil si iti oferi sufletul pe tava. De prietenie trebuie sa ai grija si sa o lustruiesti ca pe argintaria de pret sau sa o asezi frumos in cutia de bijuterii, cu mentiunea: Fragil.

Prietenia nu se masoara in distante si nici nu cred ca este declarativa. Nu are nici termen de valabilitate si nici instructiuni de folosire. Se masoara mai ales in fapte, in gesturile acelea mai mici sau mai mari pe care le faci inconstient, fara sa ti se ceara. Asta inseamna ca prietenia este tare stiutoare si este deosebit de empatica. Ea stie cand esti jos si vine si te ridica, iti intinde o undita si te invata sa pescuiesti sau uneori iti aduce pestele gata pregatit si ti-l serveste cu furculita. Prietenia nu iti pune intrebari si nici nu asteapta raspunsuri, pentru ca le cunoaste deja. Nu te judeca, te sprijina neconditionat, are cuvinte frumoase si este acolo, langa tine, gata sa te ajute atunci cand iti pierzi echilibrul.

Spunea un anonim ca “hard times will always reveal true friends”. Nimic mai adevarat. Seamana putin cu al nostru “prietenul la nevoie se cunoaste”. Probabil pentru ca este un adevar general valabil.  De cate ori nu spunem: “Am fost cu prietenii in vacanta” sau “Am iesit cu prietenii in oras”? Intotdeauna la bine, declarand pe retelele de socializare ce fericiti suntem alaturi de prietenii nostri. Dar cati oare dintre ei mai raman langa tine atunci cand viata nu mai este atat de roz ca in cantecul frantuzesc…? Pentru ca suntem doar oameni, facem alegeri, uneori gresite, alteori nu, iar uneori nici macar nu alegi tu, ci doar esti o victima colaterala, dar ni le asumam in totalitate, cu bune si cu rele. Si daca alegerea nu a fost poate cea mai buna si esuezi lamentabil, ai nevoie de acel umar pe care sa te sprijini, sa iti dea gura aceea de oxigen si puterea de a merge mai departe. E acel moment in care prietenia iese din zona de confort, in care faptele conteaza cel mai mult. Prietenia ar putea fi o zeitate (pentru ca am citit ca grecii antici nu aveau o zeita a prieteniei) sau poate fi asemuita cu un inger care vine si te invaluie cu aripile sale si iti ofera protectie. Ce ciudat, ca aripile ingerilor, desi arata instrainarea fata de orice e pamantesc, ne sunt atat de apropiate noua, oamenilor…Aripile acelea care, asemenea prieteniei, arata smerenie si o imensa bunatate.

sursa foto: www.culledculture.com 

Ma numesc Ana

 

 

 

 

 

 

 

 

Ilustratie: Andreea-Maria Alexe

Buna. Ma numesc Ana.

Port numele sotiei Mesterului Manole si am fost personaj de legenda. Se spune ca numele meu inseamna ‘gratie’ sau ‘bunavointa’. Eu cred ca este doar feminin, delicat, ca mai toate ‘esentele fine care se pastreaza in recipiente mici’.

Sunt o romantica incurabila si o visatoare in cea mai mare parte a timpului. Cred in iubirea aceea pura, care te rascoleste si iti este balsam deopotriva pentru suflet si trup, cu toate ca vine insotita de multe semne de intrebare. Imi plac fluturii, in par si ‘in stomac’, iubesc lalelele albe si mirosul lavandei, sunt o artista care adora viata, sunetul muzicii, matasea fina si mirosul creioanelor proaspat ascutite.

Si, nu in ultimul rand, iubesc povestile. Le citesc, le traiesc, le respir si tes in fiecare zi cate o fila noua la povestea mea. Povestea mea este fara de sfarsit, asa ca nu stiu cum va continua si nici macar nu imi trece prin minte despre ce o sa scriu data viitoare. Sunt ganduri, amintiri, dorinte arzatoare mazgalite neglijent pe o coala de hartie. E lumea mea.

Ana

Sursa foto: Ioana Bica