Welcome Into My Arty World! 

O sa fiu sincera: scriu rar, atunci cand am inspiratie si cand este vorba despre un subiect care ma pasioneaza sau o poveste care ma fascineaza. “Miha, tu stii sa faci hainute si palarii”, mi-a spus o buna prietena . Asa este, poate ca la ele ma pricep mai bine. Sunt doar un om normal, ce are niste pasiuni. Si despre ele o sa scriu, daca tot beneficiez de spatiu.

Pe langa palarii, iubesc asa (intr-o ordine strict aleatoare):

  • Baletul (l-am practicat o perioada, adult fiind);
  • Pictura;
  • Designul interior;
  • Designul vestimentar (sunt si designer vestimentar cu “acte in regula”, asta pentru ca am vrut sa inteleg mai bine moda si sa imi croiesc pentru mine tinute unicat, cu personalitate);
  • Pe dnii.: Cristobal Balenciaga (singurul mare coutourier care stia sa croiasca si sa coasa), Domenico Dolce & Stefano Gabbana, Alexander McQueen, Christian Lacroix, Karl Lagerfield si Yves Saint Laurent;
  • Istoria costumului, cu predilectie pentru perioadele baroc-rococo si cea a domniei fanariote din Romania;
  • Cartile (ador mirosul acela inconfundabil al hartiei…de aceea, cumpar si revistele de la chioscul de ziare);
  • Dansurile de societate;
  • Eticheta, diplomatia si protocolul;
  • Filmele istorice (probabil ca ma uit la ele tot pentru costume);
  • Teatrul;
  • “Steaua fara nume” a lui Mihail Sebastian; Si “Orasul cu salcami”;
  • Cosmeticele si produsele de intretinere (nu am niciodata suficiente…);
  • Spa-ul si tot ceea ce tine de ritualurile de ingrijjire corporala si relaxare;
  • Vinul rose (era sa il uit );
  • Povestile;
  • Pisicile (a mea se numeste Enya-Musette);
  • Ploaia si mirosul de iarba proaspat tunsa;
  • Branza cu rosii, tartele frantuzesti cu legume si uleiul de masline. Ah, si Pavlova pregatita de Iulia .

Fata cu Cercel de Perla, in viziunea mea (nefinisata, in viziunea Danei)

Pentru toate imi gasesc timp, intr-o masura mai mare sau mai mica. Am crescut “intre carpe”, bunica din partea mamei fiind croitoreasa. Nu stiu daca asta justifica inclinatia mea catre moda, am fost singura nepoata care i-a mostenit talentul. Explica, insa, cu siguranta, dragostea  pentru frumos. Iubesc materialele de calitate, naturale: atingerea fina a matasii pe piele sau delicatatea catifelei si racoarea satinului. In copilarie eram fascinata de tutu-ul balerinelor si cred ca nu exista nici pana acum ceva mai delicat pentru mine decat o balerina intr-un tutu. Asa ca acum am propriul meu tutu, din 18 metri de tulle fin, pe care il integrez cu succes in tinute sporty, casual-street sau elegante.

 

Mi-as dori sa stiu sa brodez manual, cu ac si ata, asa cum facea bunica. Broderia innobileaza orice piesa vestimentara, mi se pare ca adauga o nota de opulenta si stralucire (imi vin in minte turbanele sau caftanele si anteriurile brodate cu fir auriu purtate de boierii romani). Asa ca mi-am cumparat gherghef si ata speciala de brodat din matase si nu ma las pana nu voi reusi. As vrea sa invat asta de la un mestesugar roman, pentru ca asa imi place mie: sa invat mestesugul de la oamenii aceia simpli si talentati, cu maini de aur. Asa am invatat sa fac si palarii: de la domnul Murgu, care are un atelier mic in Piata Matache. Nu o sa detaliez aici cum am ajuns eu sa fac palarii, poate ca o sa o fac separat sau o sa va invit sa cititi cum au scris altii mai frumos decat mine despre pasiunea mea pentru palarii .

Am spus ca imi plac povestile. Si o sa scriu despre cateva, care m-au impresionat. Sunt povesti si intamplari din viata reala sau poate momente, dar pentru mine au insemnat ceva. Una dintre ele ar fi prietenia dintre Rudolf Nureyev si Margot Fonteyn, o prietenie frumoasa (unii spun ca ar fi fost vorba despre mai mult de atat, dar nu despre asta este vorba aici), intre doi oameni minunati pe care ii desparteau 20 de ani, ea fiind cea mai in varsta.

Merg des la Opera Nationala Bucuresti. Imi place muzica clasica, dar nu numai. Am practicat dansuri de societate, am facut balet cu o profesoara destul de rigida (scoala de balet rusa…), citesc si astazi poezii de Eminescu si Minulescu si nu o sa ma convinga nimeni ca exista ceva mai romantic decat povestea Luceafarului, pe care il stiam pe de rost la liceu si il recitesc si astazi cu mare placere.

Si, din cand in cand, fug. Cu Fiatul meu 500, singura masina pe care m-am vazut sofand-o vreodata . Am un loc unde ma simt “ca acasa”, unde e frumos si simplu si bine, ca in copilaria mea. Dar, despre asta, o sa scriu separat.

Cam atat despre mine. Unii spun ca sunt sofisticata si inabordabila. Altii, ca sunt doar delicata si rafinata. Pentru altii, sunt demodata. Well, it’s just me, cu bune si cu rele, cu prieteni putini, dar buni si o familie care m-a crescut si m-a educat astfel incat eu sa fiu mandra de ceea ce am devenit astazi.

Santé (prietenii ma stiu, asa spun eu cand ciocnim un pahar de sampanie sau rose)!